O tin in brate pe ea totusi. O ea stearsa, fada, atat de diferita de tine. Atat de neinsemnata si atat de putin iubita fata de tine. Si de fiecare data cand te intalnesc ma pierd cu firea si parca nu mai sunt eu. Vad in tine un inger si nu un om. Si de fiecare data imi vine sa te strang in brate si sa te sarut. Sa-ti ridic sufletul odata cu al meu. Sa ma pierd in tine si tu in mine, sa nu mai stim cine suntem. Sa nu mai stim ce e corect si ce nu, sa nu ne mai pese. Sa fim doi si totusi unul, sa vedem si sa facem numai ce vrem si ne place. Cu fiecare zi, cu fiecare clipa petrecuta cu tine, imi placi din ce in ce mai mult, ma indragostesc din ce in ce mai tare desi stiu ca nimic din toate astea nu-mi e permis si poate nici nu-mi va fi vreodata.

Hrana pentru suflet, hrana pentru trup…Pune orice om sa le puna in balanta…iti va spune ca e mai importanta prima…si chiar de-ar spune adevarul…va face totul numai pentru a o obtine pe cea de-a doua…Hrana pentru suflet…hrana pentru trup.Te zbati poate o viata-ntreaga sa ai numai pentru trup..Numai ca…hrana dulce pentru trup nu-i greu de gasit si nu-i chiar necesara…Cea dulce pentru suflet insa, poti sa n-o ai niciodata…

Pentru ea trebuie sa-ti urmezi visele. Nu cele ce tin de material…cele ce le tii inchise-n tine de teama celorlalti, de teama de a fi anormal. Pentru hrana dulce pentru suflet, trebuie platita o taxa…aceea de a fi considerat anormal, de a deveni un paria, un “amarat”, poate chiar un vagabond… O taxa pe vise

Un singur lucru te linisteste….poti sa scrii din nou….mana se misca fara sa o poti opri, cuvintele apar pe foaie fara sa stii de unde vin…. Si ii esti nespus de recunoscator pentru asta….

Urc treptele una cate una….usor, cu pasi mici si nesiguri…..timid si speriat ca un copil. Ajung sus. Fac cativa pasi si ma opresc in fata geamului. Fulgi mici, abia vizibili, incep a cada usor din cer….in cateva minute o sa fie milioane. Si o sa tot creasca. Inima incepe sa-mi bata tare si simt cum sangele incepe sa-mi umble mai repede prin vene si tot trupul imi e cuprins de un freamat ce nu-l pot intelege.

Deodata insa, cerul pare ca se intuneca de tot. stiu ca e doar imaginatia mea, dar, vad norii rascolitit si zapada cade cenusie acum. O vad cum acopera totul in jur. Ma trzesc afara in mijlocul urgiei……vantul bate tare si rece si cenusa cade peste tot din cer. Simt ca ma sufoc. Inima imi bate prea tare, nu pot deschide gura ca sa strig si picioarele imi sunt prea slabe pentru a ma mai tine. Cad….si cenusa cade peste mine. O vad si o simt cum ma acopera. E fierbinte…..cade din ce in ce mai multa si mi-e frica…. Nici macar nu pot inchide ochii sa nu o mai vad….

O bufnitura puternica si ma trezesc pe podea in sufragerie. Balansoarul se misca inca incet. A fost doar un vis desi afara ninge….. e prima ninsoare din anul asta si eu nu sunt cu tine. Sunt inchis aiaci in temnita asta. Temnita a sufetului si nu a trupului. Si poate nu voi fi acolo nici maine nici poimaine….. Si teama mi-e ca daca n-am s apot sa fiu….n-o sa mai fiu niciunde si nicicand

Intr-o seara calda de august un inger coboara usor la fereastra unei fete. Fata e asezata pe pat si plange incet. Induiosat, el intra in camera si I se arata. Fata tresare si ramane cu ochii la el fara a scoate un cuvant. Dupa cateva minute se ridica de pe pat si se apropie de el.

“Tu esti cel pe care-l visez de doua saptamani incoace. Tu esti cel pe care-l port in gand si in suflet….”

Fata ii mangaie chipul iar el incepe sa tremure. Se apropie de ea, o ia in brate si o saruta. Deodata, dandu-si seama de greseala sa, sare pe fereastra si se pierde in noapte. Cel-de-sus, vazandu-l ii iese inainte.

“Ce-ai facut nesabuitule?”

“M-am indragostit de un inger. Te rog stapane ia-mi tot ce am, ia-mi nemurirea, ia-mi puterea si fa-ma muritor!”

“Stii ca numai tu poti face asta insa sufletul iti va fi pierdut pe veci.”

Ingerul scoate un pumnal si si-l infige in inima. Totul se intuneca inaintea ochilor sai…..simte cum se pierde pe sine.

Se trezeste intr-un pat moale, fara aripi……fara aura sau lumina….dar fata de cu o noapte inainte e intinsa langa el.

inchid ochii si visez. visez ca imi cresc aripi. simt cum niste cioturi se straduiesc sa iasa de sub piele si o strapung. durerea ma ingenuncheaza. in genunchi, in fata unei icoane de mult uitate, simt cum din ranile proaspete se scurge ceva…….ceva fierbinte ce imi arde pielea. cioturile cresc incet-incet si durerea creste si ea. mainile incep sa-mi tremure si simt cum imi pierd mintile. ridic privirea spre cer si scot un urlet ce imi ajunge inapoi in urechi parca de zeci de ori mai puternic. in curand, durerea imi cuprinde tot corpul si vad cum pe m

aini si piept imi apar rani adanci. simt arsuri cumplite pe fata. imi duc mainile la fata apoi. privindu-le, le vad pline de sange. cad cu fata in jos pe podeaua rece si ma las prada chinului fara a incerca sa mai scap. dintr-odata, simt cum ma ridic usor. senzatia de durere dispare iar ranile se inchid ca prin farmec lasand insa marturie numeroase urme. inchid ochii si simt cum ma ridic din ce in ce mai mult. de indata ce simt aerul rece ii deschid. privesc in jos si vad lumea mica….abia atunci realizez ca pot zbura. imi indrept aripile si ma arunc cu tot trupul inainte. ma opresc desupra unui lac si vad luna in el. vad de asemenea un chip brazdat de urme adanci, un trup pe jumatate gol cu spatele impodobit cu o pereche de aripi albe. nu imi dau seama decat dupa un timp ca acel chip, acel trup sunt eu. imi intorc fata de la imaginea hidoasa si ma arunc in inaltul cerului

Lumina lunii oglindita in lac arunca pe chipul tau o paloare divina…….stau intins pe iarba ce freamata parca de pasii tai si te privesc insetat…..te privesc cum dansezi, cu bratele intinse, lasandu-ti capul pe spate, miscandu-ti trupul usor. Privesti in sus numai de parca ai dansa cu cerul……..te opresti si iti intorci numai privirea spre mine pentru o clipa. Apoi, razand alergi spre lac si te arunci in el. Pentru o clipa nu te mai vad si, speriat, sar in apa. Disperat, ma uit in toate partile si bat apa in speranta ca te voi gasi. Deodata simt o atingere fina pe spate si ma intorc……iti vad buzele stranse tare in timp ce te straduiesti sa nu izbucnesti in ras. Si totusi, dupa cateva secunde, rasetul tau imi rasuna in urechi si pare ca binedispune totul in jur…….greierii incep sa cante si lacul parca vorbeste si el….. te privesc pentru o clipa uimit de parca nu te-as mai fi vazut niciodata. Apoi te ridic in brate si imi lipesc fruntea de pieptul tau…..simt degetele subtiri plimbandu-se prin parul meu si iti ascult atent bataile inimii….cea mai frumoasa melodie…..

Te privesc de o ora cum dormi. Ai o mina atat de calma si de linistita de parca nu ai avea nici o grija pe lumea asta……si totusi sufletul tau e asa de tulburat…..la un moment dat, un suspin usor ma trezeste din visare……vad bratul gol pana la umar arcuindu-se si lasand degetele sa treaca peste ochii inchisi ce par ca nu vor sa se deschida. Ma apropii de tine si vreau sa-ti mangai chipul pentru o clipa…..mirosul pielii tale ma ameteste si imi da o senzatie de moleseala……atunci imi amintesc abia, cat de fina si delicata e pielea ta si in loc sa-mi las mana sa te mangaie, iau trandafirul de pe noptiera si il plimb usor pe trupul pe jumatate dezvelit pana la buze… Fara sa deschizi ochii incerci sa saruti si intinzi mainile pentru a-mi cuprinde gatul. Te trezesti nemultumita cand observi ca mainile tale nu au atins decat aerul si buzele la fel…..vezi trandafirul pe pieptul tau si te intorci spre mine zambind. Iti mangai chipul si te cuprind cu bratele si ma trec fiori cand iti lipesti buzele de ale mele…..te las sa te intinzi din nou pe spate ramanand cu privirea fixata pe ochii tai adanci….buzele-ti incep a se misca si soapte dulci imi ajung usor la urechi. Cu fiecare cuvant pe care il spui, cu fiecare miscare lenesa a mainilor in incercarea de a te trezi eu ma pierd din ce in ce mai mult in visare…..raman mut…ca un copil ce vede un lucru neinchipuit de frumos si nu are cuvinte pentru a reactiona sau a-l descrie. Atunci inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai repede iar eu incerc disperat sa o potolesc de teama ca o vei auzi….