Urc treptele una cate una….usor, cu pasi mici si nesiguri…..timid si speriat ca un copil. Ajung sus. Fac cativa pasi si ma opresc in fata geamului. Fulgi mici, abia vizibili, incep a cada usor din cer….in cateva minute o sa fie milioane. Si o sa tot creasca. Inima incepe sa-mi bata tare si simt cum sangele incepe sa-mi umble mai repede prin vene si tot trupul imi e cuprins de un freamat ce nu-l pot intelege.
Deodata insa, cerul pare ca se intuneca de tot. stiu ca e doar imaginatia mea, dar, vad norii rascolitit si zapada cade cenusie acum. O vad cum acopera totul in jur. Ma trzesc afara in mijlocul urgiei……vantul bate tare si rece si cenusa cade peste tot din cer. Simt ca ma sufoc. Inima imi bate prea tare, nu pot deschide gura ca sa strig si picioarele imi sunt prea slabe pentru a ma mai tine. Cad….si cenusa cade peste mine. O vad si o simt cum ma acopera. E fierbinte…..cade din ce in ce mai multa si mi-e frica…. Nici macar nu pot inchide ochii sa nu o mai vad….
O bufnitura puternica si ma trezesc pe podea in sufragerie. Balansoarul se misca inca incet. A fost doar un vis desi afara ninge….. e prima ninsoare din anul asta si eu nu sunt cu tine. Sunt inchis aiaci in temnita asta. Temnita a sufetului si nu a trupului. Si poate nu voi fi acolo nici maine nici poimaine….. Si teama mi-e ca daca n-am s apot sa fiu….n-o sa mai fiu niciunde si nicicand