E dimineata. O raza de lumina patrunde prin locul in care se imbina perdelele rosii si ti se asterne pe chip. Dormi linistita cu o mana sub cap, tinand-o pe cealalta de-a lungul trupului acoperit de o camasa barbateasca. Parul negru iti e ravasit si dezordonat ca si asternutul in care dormi. Ma asez in stanga ta. Mana mea iti urca pe picior pana la coapse si de acolo trece repede pe talie. Imi apropii chipul de al tau si iti sarut pe rand ochii. De indata simt un tremurat usor si doi astri apar de sub pleoapele usor ridicate. O mana se ridica lenesa si imi inlantuie gatul. Incerc sa imi ridic trupul dar o a doua mana mi se asterne pe gat. Cedez vointei tale si parfumului imbatator al pielii fine. Iti lipesti buzele de ale mele si inima imi bate tot mai tare. Ma pierd cu totul in betia careia nu incerc sa ma opun, ma pierd in ochii tai adanci….
Vroiam sa fie perfect, echilibrat…….sa fie la fel de la inceput pana la sfarsit. sa nu aiba de fapt nici inceput nici sfarsit, sa nu aiba limite. dar mi-am dat seama ca nu stiu nici macar un lucru perfect in lumea asta plina de inadaptati si de lucruri mai mult sau mai putin stricate. in aceasta existenta primara, simpla, primitiva, in care se gaseste fiecare individ, fiecare dintre noi, si eu si TU, si el si ea, totul are un inceput si un sfarsit. nimic nu poate fi perfect si de sine statator in totalitate. Asa cum pamantul n-ar fi nimic fara radacinile ce-si trag viata si stralucirea din el, asa simt eu ca as fi nimic fara TINE. Sunt exact ca tot ceea ce fac……orice mai putin perfect. N-am fost, nu sunt si nici nu voi fi vreodata perfect dar voi incerca in anumite lucruri sa ating acest concept ce nu l-am vazut nicicand concretizat. Si iubirea mea pentru TINE a avut un inceput……va avea si un sfarsit. Imi ramane doar sa sper ca acest sfarsit va coincide cu cel al existentei mele si va fi in bratele TALE. Acela ar fi un sfarsit perfect.